De ce Maroc? De ce acum? (1)

Un articol de CRISTIAN GHERASIM. 

Daca ti-as spune ca Muntii Atlas, Sahara, Oceantul Atlantic, satele pescaresti de la granita desertului, orasul-port preferat de Jimi Hendrix, Mick Jagger, Maria Callas, dar si capitala imperiala, veche de 1000 de ani,  patrimoniu UNESCO, plina de povestitori, muzicieni, comercianti, imblizitori de cobre, mirodenii si moschee medievale sunt toate la doar un zbor low-cost distanta, te-ai duce?

Aceasta a fost Marocul meu ilustrat intr-o fraza, descoperit in 10 zile, parcurs in putin peste 1000 de kilometri, si aflat la aproape 5 ore de zbor de Bucuresti.

In Marrakech am ajuns dupa o escala de cateva ore in Bergamo, un pitoresc orasel Italian la doar cativa kilometri de Milano.

Cele mai bune zboruri spre Marrakech le gasesti aici. 

Noi am ales sa mergem in Maroc la mijlocul lunii septembrie. Toamna si primavara sunt considerate perioadele cele mai bune pentru a vizita aceasta tara, desi temperaturile depind foarte mult de zona in care te afli. Acest lucru face ca Marocul sa fie o destinatie frecventabila in orice anotimp.

Partea 1 – Marrakech

Marrakech-ul este cunoscut  drept “orasul rosu” datorita zidurilor din argila rosie ridicate in 1122 care inconjoara medina (centrul vechi), si care de atunci dau culoarea orasului. Aceeasi culoare a fost preluata de mai toate cladirile vechi sau noi, ajutand la pastrarea nuantei milenare a orasului.

Dar sa revenim la spectacolul suprem  – piata Jemaa el-Fnaa, cea mai mare piata deschisa din Africa de Nord. Un loc desprins parca din povestile O mie si una de nopti. Relativ calma in timpul zilei, unde poti bea suc de portocale stors chiar in fata ta cu doar 1 RON, piata Jemma el-Fnaa se dezlantuie dupa ora 8PM, cand totul ia proportii mitice.

Intr-un vacarm de fum, muzica, dans si culoare, piata aduna peste 100 de tarabe,  unde grataragii se agata de tine si insista sa te asezi la masa lor pentru o portie de tajine, cus cus sau maruntaie de tot felul. Astepta-te sa fii abordat in cele mai inedite feluri. Localnicii par a sti cate ceva despre fiecare tara, incercand sa-ti atraga atentia cu un “Hagi”, “Ilie Nastase”, “Halep” sau chiar “Jilava”. Nu stim de ce tocmai Jilava, dar mirarea de moment va fi repede inlocuita de alta, si alta.

Noi am stat foarte aproape de Jemaa el-Fnaa, iar accesul catre celelalte parti ale orasului o facem traversand aceasta piata transformata complet seara intr-o concentrare de povestitori, muzicieni, imblanzitori de cobre, interpreti de tot felul si chiar omniprezentele, usor enervante femei ce tatueaza cu henna.

In fata pietei se gaseste un alt simbol al Marrakechului, Moscheea Koutubia, veche de peste 800 de ani si cea mai inalta constructie din oras. Noi am gasit-o in plina renovare, dar nu mai putin impresionanta cu al sau minaret de 80 de metri.

Marrakech este un Maroc in miniatura. La fel de divers si surprinzator, uneori confuz, unde doar cativa metri separa luxul si opulenta Muzeului si Gradinilor Majorelle amenajate de faimosul designer francez Yves Saint Lauren, care a trait si lucrat ani buni in Marrakech, de aglomeratia si harmalaia faimoaselor bazaruri souks.

Souks se intind ca un furnicar de stadute inguste, cu un numar ametitor de tarabe care vand de toate, de la papuci, pantori, genti si alte produse din piele fabricate pe loc, la mirodenii, masline, menta, parfumuri, tesaturi, covoare si chiar piei de alligator si iguana. Recomand explorarea acestor souks in timpul amiezii, cand paravanele ce acopera in intregime stradutele inguste te vor feri de caldura orelor de varf.

Din Muzeul Yves Saint Lauren, unde am intrat de curiozitate, dar care pentru pasionatii de moda reprezinta o oprire obligatorie, trecerea se face in Gradinile Majorelle, o oaza de liniste, unde poti scapa de zarva bazarurilor si a strazii.

Cu forte proaspete, ne-am indreptat apoi spre Palatul Bahia, o alta atractie turistica spendida, la care am platit 30 ron-70 de dirhami marocani pentru bilet (pretul pentru aproape orice bilet de acces in muzeele din Marrakech). Aici, prima surpriza placuta este o curte interioara, un mic „riyadh” cu vegetatie bogata. Palatul este exemplar pentru stilul sau architectural Islamic si Marocan, marcat de opulenta  decoratiunilor, remarcabile, insa, prin simplitatea lor. Reprezentarile animale si umane sunt interzise in Islam, iar formele geometrice vor fi cele care aici iti vor lua ochii.

Ca sfaturi de avut in vedere in Marrakech, recomand, pentru o rata buna, sa schimbati bani la Hotel Ali, langa piata Jemaa el-Fnaa. Contrar asteptarilor, souks (bazarurile) sunt cam singurele locuri unde iti vei exersa arta negocierii. Ah, si mai sunt si taximetristii. Preturile afisate nu se negociaza, iar localnicii sunt foarte cinsti. Sunt sanse mult mai mari sa fii pacalit, furat sau agresat in Bucuresti, decat sunt sa ti se intample ceva nedorit in Marrakech.

Ca in orice loc, e totusi bine sa ramai vigilent, dar nu exagera. Marrakech este un oras sigur, chiar daca stradutele inguste si prost iluminate s-ar putea, ca uneori, sa-ti lase o alta impresie.